În perioada 12-14 noiembrie 2018, APSCF a luat parte la cea de-a 11-a ediție a Forumului ONG din Marea Neagră, care a avut loc la Bruxelles. Evenimentul a adunat peste 120 de participanți din regiunea Mării Negre (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina și Turcia). Scopul principal al ediției din acest an a fost de a crește vizibilitatea subiectului rezilienței OSC în contextul regional al Mării Negre, ca parte a abordării Mării Negre ca un cadru politic la nivel european și regional.
În prima zi a forumului a avut loc atelierul tematic privind rolul rețelelor în promovarea unei mai bune incluziuni sociale a copiilor prin respectarea drepturilor omului, în special a dreptului la educație, eveniment organizat de ChildPact – coaliția pentru protecția copilului a cărui membru fondator este APSCF.
Evenimentul a fost moderat de Cristina Rigman, secretar general al ChildPact, și a reunit reprezentanți ai membrilor coaliției din Moldova – Stela Vasluian (APSCF), Armenia – Aida Muradyan (Rețeaua de Protecție a Copilului), Georgia – Ketevan Kalandadze (Coaliția Georgiană pentru Copii și Tineret) și Azerbaijan – Kamala Ashumova (Alianța pentru Drepturile Copilului). În timpul atelierului, participanții au dezbătut contextul regional actual privind drepturile omului, în special dreptul la educație, și modul în care OSC-urile pot aborda principalele provocări prin identificarea oportunităților de cooperare regională.
Stela Vasluian, reprezentanta APSCF, a subliniat importanța rețelelor care practică exercițiul de advocacy pentru o mai bună incluziune socială în Republica Moldova. Doamna Vasluian a vorbit despre principalele acțiuni de advocacy ale APSCF privind dreptul la educație, cum ar fi Săptămâna Globală de Acțiune pentru Educație, eveniment focusat pe importanța finanțării pentru educație, încurajarea angajamentului civic și a participării și Trofeul „Alexandra Grajdian pentru CURAJ și INOVAȚIE în promovarea educației incluzive”. În 2018, APSCF a făcut apel la autoritățile din Republica Moldova să își respecte promisiunile privind implementarea Agendei 2030 și îndeplinirea Obiectivului 4 de dezvoltare durabilă – Educația de Calitate și a organizat diverse evenimente pentru a crește gradul de conștientizare în ceea ce privește problema educației incluzive. La evenimente au participat Ministerul Educației, directorii de școli, profesorii și consultanții în domeniul politicilor educaționale, reprezentanții serviciilor de asistență psihopedagogică și membrii grupului de lucru EFA al APSCF.
Ketevan Kalandadze de la Coaliția pentru Copii și Tineret din Georgia a menționat că Georgia a creat cadrul legislativ pentru a asigura accesul la educația incluzivă pentru fiecare copil, dar sistemul încă se confruntă cu o mulțime de provocări, printre care: lipsa resurselor umane, lipsa de reglementare a echipelor multidisciplinare ale ministerului și monitorizarea calității educației incluzive, absența unui mecanism de identificare a copiilor cu dizabilități, faptul că tema drepturilor copiilor este mai puțin vizibilă pe agenda publică. Din datele de recensământ reiese că 25.925 de copii suferă de un anumit tip de handicap sau stare de sănătate (în conformitate cu auto-raportarea făcută de membrii familiei și reprezentanții legali), dar doar 10.069 sunt înregistrați oficial ca având un anumit tip de handicap.
Dna Kalandadze a subliniat, de asemenea, că evaluarea nevoilor educaționale ale copiilor se bazează pe dorința părinților și nu este obligatorie în Georgia. Infrastructura din afara și din interiorul școlii nu este adaptată pentru copiii cu nevoi speciale și există un număr insuficient de cadre didactice din învățământul special și resurse necorespunzătoare pentru dezvoltarea lor profesională. Nu numai resursele umane sunt insuficiente, dar și o bază tehnico-materială slabă reprezintă o problemă serioasă. Profesorii nu au suficiente manuale suplimentare pentru a lucra cu copiii care au SEN și nu există niciun mecanism pentru monitorizarea prezenței și părăsirea timpurie a școlii. Dna Kalandadze a menționat că sectorul neguvernamental ar trebui să continue să acționeze mai mult în ceea ce privește creșterea gradului de conștientizare a opiniei publice a problemei educației incluzive.
Aida Muradyan, președintele Rețelei pentru Protecția Copilului din Armenia, a menționat că protecția copilului nu este încă prioritară în Armenia. Dna Muradyan și-a exprimat speranța că noii oficiali de vor fi deschise și gata să se consulte cu organizațiile societății civile și vor lua măsuri concrete pentru reformarea sistemului de protecție a copilului din Armenia.
Participanții din Turcia vorbit despre preocupările lor cu privire la conținutul educației și la consultarea limitată a tuturor părților interesate implicate cu privire la ceea ce se predă în școli, în timp ce participanții din Belarus și-au împărtășit preocupările cu privire la situația a drepturilor copilului din țară și capacitățile limitate ale organizațiilor neguvernamentale de a oferi sprijin adecvat familiilor și copiilor. Participanții din România au subliniat limitările sistemului de finanțare per elev, care a fost de altfel adoptat și de Republica Moldova, în special pentru copiii din mediul rural. Pe baza experienței românești, unele dintre consecințele acestei opțiuni de finanțare sunt închiderea școlilor în multe zone rurale și creșterea distanțelor până la cea mai apropiată școală.
În ciuda unor progrese făcute în implementarea educației incluzive în regiunea noastră, ChildPact este preocupat de faptul că marea majoritate a unităților educaționale rămân inaccesibile pentru copiii și tinerii cu nevoi educaționale speciale, în timp ce politicile existente, acolo unde există, se concentrează în special pe copii cu dizabilități fizice. Este nevoie de mecanisme sistemice și eficiente pentru promovarea educației incluzive. Evoluția paradigmei educaționale de la excludere la incluziune în regiunea noastră implică îngrădirea intervențiilor sistematice în domenii precum:
- cadrul legal și aprobarea politicilor publice
- mecanismele financiare pentru a sprijini educația incluzivă
- servicii de suport pentru copiii cu nevoi educaționale speciale, familiile lor și profesorii lor
- managementul resurselor umane pentru implementarea educației incluzive;
- schimbări în atitudinea față de mediul incluziv în percepția publică (copii, părinți, profesori, factori de decizie);
- parteneriate eficiente între autoritățile centrale și locale și reprezentanții societății civile;
- creșterea nivelului schimburilor regionale între țările în care au fost implementate reformele.