La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina, provocând astfel cea mai mare criză de refugiați din Europa. Astăzi, sunt 328 de zile de explozii, ruine, pierderi și durere, și tot atâtea zile de pribegie pentru Natalia și copiii ei.
Până la război, Natalia Malahov, împreună cu cei doi copii și soțul, locuiau în or. Odessa. Duceau o viață liniștită. Fiul Timur de 8 ani și fiica Arina de 13 ani mergeau la școala din localitate. Soțul, chiar cu o săptămână până la începerea războiului, a plecat într-o călătorie de afaceri peste hotarele Ucrainei și urma să revină în câteva zile. Natalia mergea la serviciu, era educatoare la grădiniță, și mai făcea și ore de logopedie.
A VENIT RĂZBOIUL
Deși în fiece seară știrile despre situația din regiune erau alarmante, Natalia nu credea în posibilitatea izbucnirii unui război. Dar n-a fost să fie…
În seara de 23 spre 24 februarie 2022 a decis să doarmă cu copiii săi. Avea o neliniște în suflet. Nu voia să-i lase singuri, chiar și în camera de alături. Spre dimineață, mai multe explozii se auzeau în regiunea Odessa, Harkov, Kiev. Cu regret, temerea ei interioară, s-a transformat într-o realitate sinistră, care afecta tot poporul ucrainean, dar și avea să zguduie Europa întreagă.
CALVARUL NU MAI CONTENEA
Timorați de zgomotele exploziilor, Natalia și copiii ei s-au adăpostit în subsolul casei, unde au suportat 3 zile de frig și foame. O temere frenetică pentru copii și soțul său care nu reușea să ajungă în țară, era stăpână pe ea. A înțeles că până și vecinii săi erau deja plecați, timp pentru așteptat nu mai era. A pornit spre Moldova, or. Edineț, unde locuiește o familie de rude mai îndepărtate.
DRUMUL PĂCII, SPRE MOLDOVA
Chiar dacă la stațiile PECO erau rânduri interminabile și Natalia nu șofa cu prea multă experiență, s-a văzut într-un final ajunsă în Moldova. „Am trecut cu mașina prin vama Starokazache. Și acum îmi apar în față rândurile imense de oameni speriați. Nu pot găsi cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul de speranță care l-am nutrit după ce am trecut frontiera.”, își amintește Natalia.
Ajunsă la nordul Moldovei, în satul Brătușeni din raionul Edineț, a înțeles că nu e singură. Raionul Edineț era gazdă pentru mai mulți refugiați din Ucraina.
Curând, Natalia a auzit despre Asociația Obștească ”DEMOS”, iar odată ce le-a trecut pragul, a aflat că poate deveni beneficiara unui proiect implementat în parteneriat cu Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului şi Familiei (APSCF), din resursele financiare ale donatorului Diakonie Katastrophenhilfe.
Urmare a asistenței primite, astăzi, cei doi copii ai femeii merg la școala din satul Brătușeni, deși fac și ore on-line conform sistemului educațional din Ucraina, însă, deseori, din cauza întreruperilor de energie electrică acestea nu au loc. Sfatul juristului de la AO ”DEMOS” a fost de mare folos atunci când Natalia a avut nevoie să perfecteze actele copiilor pentru școală.
În continuare, copiii au beneficiat de rechizite școlare, asistența psihologului, au participat la activități ludice-educative, precum și au mers în excursii, unde au interacționat cu localnici și au reușit să lege relații de amiciție.
Natalia, la rândul ei, a beneficiat de consiliere psihologică, orientare în carieră, a fost ajutată cu pachete igienice și a participat la sesiuni individuale privind conștientizarea fenomenului violenței în bază de gen.
MĂRINIMIA MOLDOVENILOR ȘI TUTUROR CELOR CARE ÎI AJUTĂ, SURPRINDE ZILNIC
Astăzi, când Natalia își vede copiii la școală, hrăniți și îmbrăcați, un sentiment de liniște și speranță se lasă simțit în sufletul ei, manifestând recunoștință, apreciere și admirație față de mărinimia moldovenilor și tuturor celor implicați în ajutor umanitar.
La întrebarea cum își vede viitorul, femeia încă nu are un răspuns. Zice că, deocamdată, se bucură de imensitatea cerului senin de la noi din țară.
Proiectul „Asistență integrată refugiaților și altor persoane vulnerabile afectate de criza războiului” este implementat de consorțiul asociațiilor obștești „DEMOS” și „ARIS” în parteneriat cu APSCF, în cadrul programului de granturi al proiectului „Sprijin pentru refugiați sub umbrela APSCF”, cu suportul financiar al donatorului Diakonie Katastrophenhilfe.
