Potrivit datelor statistice, în instituțiile rezidențiale din Republica Moldova au rămas aproape 4000 de copii, după ce, din anul 2007 când a fost inițiată reforma acestui sistem, au fost dezinstituționalizați aproape 8000 de copii. APSCF a încercat să afle mai multe despre procesul de dezinstituționalizare și cum ar putea statul să stopeze definitiv instituționalizarea copiilor de la Stela Grigoraș, directorul ONG-ului „Parteneriate pentru fiecare copil”.
APSCF: Ce succese a realizat ONG-ul „Parteneriate pentru fiecare copil” în anul 2014?
Stela Grigoraș: Anul 2014 a fost, cu adevărat, un an de succes, pentru că am reuşit să realizăm noi iniţiative, pe cât de ambiţioase, pe atât de utile în domeniul protecţiei copilului şi nu doar. Înainte de toate, suntem bucuroşi pentru că am avut o nouă oportunitate de a reînnoi colaborările iniţiate cu specialiştii în domeniul protecţiei familiei şi copilului, la nivel naţional şi local. Acest lucru a fost posibil, datorită proiectului nou lansat. De fapt, vorbim despre proiectul omonim Campaniei „Familie puternică pentru fiecare copil”, iniţiată anul trecut, care prevede o serie de acţiuni de comunicare şi advocacy privind protecţia drepturilor copilului şi abilitarea familiilor ca resurse pentru creşterea şi educarea propriilor copii.
Proiectul care are o perioadă de implementare de 3 ani (2014-2017), este finanţat de USAID şi îşi propune să consolideze realizările unui proiect precedent, desfăşurat tot de PPFC şi pentru a crea oportunităţi de extindere şi replicare, la nivel naţional, a rezultatelor obţinute de Guvern, APL şi sectorul asociativ în implementarea reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, iniţiată în anul 2007, inclusiv şi a programului naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pentru anii 2008-2012.
Atât în cadrul proiectului actual, cât şi a celui precedent au fost prevăzute acţiuni concrete care vin să sprijine atât Autorităţile Publice Centrale, cât şi Autorităţile Locale. Astfel, la nivel naţional, proiectul oferă suport Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerului Educaţiei şi altor ministere relevante la revizuirea şi ajustarea legislaţiei, inclusiv la liniile directoare ONU, privind îngrijirea alternativă a copiilor, precum şi în procesul de consolidare a capacităţilor celor 35 de APL din Moldova pentru a asigura implementarea adecvată a politicilor şi legislaţiilor naţionale de protecţie a copilului şi a eficienţei acestora în raport cu populaţia.
La nivel local, proiectul susţine 11 APL în pilotarea programelor de sprijin familial şi consolidare a familiei, cu accent deosebit pe dezvoltarea unor programe de prevenire, scopul cărora este menţinerea copiilor în familie şi consolidarea capacităţilor familiei de a îngriji de propriii copii.
De o inovaţie absolută pentru RM, sunt două iniţiative, care vor fi pilotate în cadrul proiectului dat. Mă refer la programul educaţional destinat copiilor din familiile afectate de alcoolism şi părinţilor acestora şi o nouă abordare privind consolidarea şi fortificarea familiei.
APSCF: Care sunt rezultatele înregistrate în urma Campaniei „Familie pentru fiecare copil” lansată în parteneriat cu Ministerul Muncii şi de ce sunt importante astfel de campanii pentru societatea noastră?
Stela Grigoraș: Am iniţiat o serie de activităţi de consolidare a capacităţilor de comunicare a specialiştilor cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, cu reprezentanţii mass-media; de asemenea, au avut loc întâlniri cu caracter instructiv, în care a fost antrenat un grup de jurnalişti de la diferite istituţii mediatice, care au beneficiat de sfaturi utile privind abordarea şi mediatizarea cazurilor sensibile, cum ar fi familiile dezavantajate, copii în situaţie de risc, abuzaţi, etc. Pentru o mediatizare mai bună şi mai eficientă a cazurilor de succes, privind rezultatele proiectului, periodic, sunt şi vor fi mai realizate reportaje TV şi/sau radio, vom participa la emisiuni tematice şi, bineînţeles, vom organiza campanii de informare şi sensibilizare a populaţiei, pentru a schimba percepţia publicului şi a profesioniştilor, în favoarea creşterii copilului în familie, vis-a-vis de instituţionalizare. Ne bucură mult interesul vădit al presei locale, care ne contactează periodic şi chiar preiau articole din buletinul electronic al asociaţiei, acesta fiind un alt instrument de promovare a activităţilor noastre, nu doar la nivel de oraşul Chişinău, ci şi în cele 11 raioane în care este prezentă organizaţia, cu intervenţii de suport şi consolidare a factorilor de decizie.
Încă o activitate frumoasă, pe componenta de comunicare, este prevăzută a fi desfăşurată cu membri Consiliului Naţional pentru participarea Copilului. Tinerii vor fi instruiţi să-şi promoveze în mod independent activităţile, vor învăţa cum să organizeze evenimente publice şi îşi vor consolida capacităţile de comunicare cu instituţiile de presă, pentru a putea fi mai vizibili şi mai eficienţi în munca pe care o desfăşoară.
Dacă ar fi să oferim nişte indicatori cantitativi, ne aşteptăm ca spre sfârşitul proiectului, la nivel local, să prevenim separarea inoportună de familie în cazul a 4000 de copii din raioanele Cahul, Călăraşi, Căuşeni, Făleşti, Nisporeni, Orhei, Sîngerei, Soroca, Teleneşti şi Ungheni, iar altor 3000 de copii lipsiţi de îngrijire familială din raioanele Cahul, Călăraşi, Căuşeni, Nisporeni, Orhei şi Soroca, să le asigurăm posibilitatea ca ei să trăiască şi să fie educaţi în familii care să le ofere căldură şi siguranţă.
De asemenea, la nivel naţional,ne propunem să creăm şanse pentru 100.000 de copii, care la moment sunt în riscul de a rămâne fără îngrijire familială, sau care trăiesc în condiţii familiale inadecvate, sau sunt lipsiţi de îngrijire familială, ajutându-i să rămână în familia lor consolidată sau să fie plasaţi într-un mediu familial alternativ adecvat, protector şi permanent, precum şi să sprijinim procesul de reorganizare a 8 instituţii rezidenţiale.
APSCF: În pofida rezultatelor semnificative obținute în ultimii ani, instituționalizarea rămâne o formă obișnuită de protecție a copiilor vulnerabili și a copiilor cu dizabilități. De ce?
Stela Grigoraș: Din păcate, încă mai asistăm neputincioşi la astfel de fenomene, care, probabil, au loc din lipsa unor servicii de suport şi intervenţie timpurie disponibile familiilor cu copii pentru a preveni separarea copiilor de familii, precum şi servicii de îngrijire alternativă pentru copiii lipsiţi de grija părinţilor. Dacă în oraşele mari mai există unele instituţii, publice sau private, care ar putea oferi suport (fie informativ, psihologic, juridic sau material) familiilor vulnerabile sau care au copii cu dizabilităţi, în zonele rurale, acestea ori nu există, ori sunt inaccesibile.
Dar, lucrul cel mai grav constă nu doar în lipsa sau insuficienţa acestor servicii. Vorbim, mai degrabă, despre o mentalitate învechită a unor părinţi şi chiar specialişti, cu părere de rău, care încă mai consideră că instituţia rezidenţială este mediul cel mai potrivit, pentru a i se asigura protecţia şi educaţia cuvenită. Din păcate, lumea nu cunoaşte (sau nu vrea să recunoască) efectele dezastruoase ale instituţionalizării asupra dezvoltării copilului şi aici chiar avem de lucru. O mentalitate nu se schimbă foarte repede, dar atunci când se oferă alternative şi modele pozitive, schimbările vin, mai devreme, sau mai târziu.
Trebuie să spunem că în cadrul proiectului sus-menţionat, în cele 11 raioane, a fost evaluată situaţia familiilor cu copiii şi problemele pe care acestea le întâmpină. Ca urmare, majoritatea specialiştilor au vorbit despre insuficienţa locurilor de muncă, viciile sociale, familii dezorganizate, dependenţa de servicii şi de ajutor a familiilor, lipsa unei persoane de referinţă pentru familie/copil atunci când părinţii decid să plece peste hotare. O altă cauză ar fi şi lipsa unei culturi a comunicării în familie, dar aceasta, din păcate nu este problemă întâlnită doar la familiile vulnerabile. Deseori, din necesitatea de a face faţă cheltuielilor mari, părintele nu-şi permite să dedice copilului timpul necesar pentru a-i crea un sistem solid de valori.
Dacă ne referim la copiii cu dizabilităţi, trebuie să admitem că prea puţine sunt şcolile de masă care au programe speciale pentru incluziunea copiilor cu dizabilităţi, prea puţine cadre didactice şi specialişti în cadrul şcolilor special instruiţi pentru a le putea oferi suportul adecvat copiilor cu necesităţi speciale, pentru ca ei să poată ţine pasul cu semenii lor care se bucură de o sănătate mai bună. La fel, avem încă mult de lucru la capitolul legat de nediscriminare. Este nevoie să se lucreze cu părinţii, dar şi cu copiii, cu societatea, în general, pentru a-i face să înţeleagă că toţi copiii sunt egali, au drepturi egale, iar dreptul la educaţie, alături de dreptul la o familie sunt drepturi primordiale, de care trebuie să se bucure fiecare copil.
APSCF: În ce ar trebui să investească mai mult statul sau pe ce să-și concentreze eforturile pentru ca să diminuăm cifra copiilor aflați în instituțiile rezidențiale?
Stela Grigoraș: În primul rând, credem că ar trebui să existe o abordare comună de lucru în favoarea copiilor, specialiştii să colaboreze între ei şi să vorbească în aceiaşi termeni, să existe o memorie instituţională cu privire la serviciile oferite fiecărui caz în parte, cu actualizarea permanentă a situaţiei.
La fel, credem că ar trebui să se investească mai mult în servicii de suport pentru familie, aşa cum este serviciul de sprijin familial, precum şi în programe de educaţie parentală şi intervenţie timpurie. Este mai uşor şi mai ieftin să previi apariţia problemei sau să intervii la o etapă precoce în viaţa problemei, decât să tratezi problema când este foarte gravă şi, deseori, imposibil de a fi rezolvată în beneficiu real pentru copii.
De asemenea, ar fi binevenite şi cursurile de pregătire a viitorilor părinţi, iar acestea ar putea fi predate chiar în instituţiile de învăţământ, fiind adaptate la cunoştinţele tinerilor. Părinţii ar putea beneficia şi ei de traininguri de îmbunătăţire a abilităţilor părinteşti.
Resursele financiare trebuie redirecţionate spre programe de suport familial şi intervenţie timpurie, dar şi pentru dezvoltarea serviciilor alternative instituţionalizării. Or, noi, în Moldova deja putem vorbi despre experienţe de succes cu referire la serviciul de Asistenţă Parentală Profesionistă. Trebuie să mai depunem eforturi pentru a consolida îngrijirea copiilor în familii extinse (sub tutelă) să introducem elemente metodologice care ar garanta un mediu sigur şi protector în aceste familii pentru copii.
O formă de protecţie, care i-ar garanta copilului îngrijirea permanentă, este adopţia. Ar fi bine să existe mai multe acţiuni de promovare a adopţiei naţionale, atât la nivel de politici, cât şi la nivel de pregătire a societăţii, a viitorilor părinţi adoptivi.
În mare parte, aceste servicii au forma unor intervenţii de proiect, desfăşurate la nivel de ONG, în cadrul unor proiecte finanţate de donatori străini, pe termeni de timp definiţi şi sunt prestate unui public restrâns. O idee ar fi, ca statul să poată prelua aceste practici sau să subcontracteze ONG-urile pentru prestarea unor astfel de servicii, garantând o acoperire mai mare a populaţiei, reuşind să prevină problemele, acolo unde este posibil.
APSCF: Cât de importantă este colaborarea dintre societatea civilă și autortitățile centrale/ locale pentru a duce la bun sfârșit reforma sistemului rezidențial și procesul de dezinstituționalizare în general. De ce?
Stela Grigoraș: Eforturile comune sunt întotdeauna importante şi asigură rezultate frumoase. Societatea civilă ar putea veni cu experienţa pe care o preia cu succes de la alte state, datorită multitudinii de proiecte realizate în materie de dezinstituţionalizare şi dezvoltare a serviciilor de protecţie a copilului. De cealaltă parte, APL şi APC ar putea trage foloase din aceste experienţe, investind în formarea specialiştilor pentru ca bunele practici să rămână în ţară, să aibă o continuitate şi să contribuie la suportul tot mai multor familii din ţara noastră.
Proiectul despre care am vorbit mai sus, prevede o astfel de colaborare mixtă între autorităţile publice centrale (APC), APL şi sectorul asociativ. Avantajele constau în faptul că toţi actorii implicaţi au de câştigat. Dar cel mai mult câştigă copilul şi familia, iar apoi, pe domenii separate, câştigă şi ceilalţi actori, pentru că fiecare îşi atinge obiectivele: APC reuşeşte să implementeze cu succes politicile în domeniu, autorităţile publice locale reuşesc să-şi realizeze în practică responsabilităţile pe care le poartă pentru copii şi familiile acestora, să dezvolte şi asigure pentru beneficiari servicii de calitate, iar sectorul asociativ din domeniu consolidează eforturile tuturor actorilor pentru realizarea interesului superior al copilului de a creşte în familia sa şi veghează realizarea drepturilor copiilor în ţară.
Credem, totodată, că astfel de parteneriate trebuie extinse şi implicaţi cât mai mulţi actori, chiar din domenii diferite. În acest sens, tot în cadrul campaniei de comunicare a acestui proiect, ne propunem să mobilizăm şi alte medii prietenoase copilului, precum reprezentanţi ai autorităţilor comunitare, reprezentanţi din domeniul protecţiei sănătăţii, mediile academice, asociaţii sau ONG-uri din domeniu, inclusiv organizaţii de cult, biserici, instituţii mediatice – fapt care ar culmina cu crearea unei platforme mixte de comunicare şi promovare, prin eforturi comune, a familiei ca valoare primordială pentru dezvoltarea şi bunăstarea adecvată a copilului. Întotdeauna se vor găsi puncte de tangenţă, iar dacă o problemă, chiar cum este cea legată de instituţionalizarea copilului, este abordată din mai multe aspecte, cu siguranţă, pot fi găsite mai multe soluţii pentru a fi rezolvată.
APSCF: Care este rolul APL-urilor locale în cadrul procesului de dezinstitutionalizareși dacă trebuie să se implice în acest proces?
Stela Grigoraș: Rolul APL este enorm. Considerăm că implicarea acestora în implementarea politicilor de protecţie a copilului, în reforme, cum este şi cea de reorganizare a instituţiilor rezidenţiale, este indispensabilă. APL-urile sunt cele care trebuie să aibă foarte bine organizat dezvoltarea şi managementul serviciilor, a calităţii acestora şi a forţei de muncă din sistem. specialiştilor care monitorizează separat, cazurile din comunitate. De APL depinde buna evaluare a cazurilor şi pregătirea copiilor pentru dezinstituţionalizare, pregătirea serviciilor şi programelor necesare la nivel de comunitate şi raion, care să susţină acest proces, să mobilizeze resursele comunităţii pentru susţinerea copiilor şi familiilor. La fel, APL-urile ar trebui să prevadă şi parcursul de mai departe a copilului, odată ieşit din instituţia rezidenţială: să fie încadrat într-o instituţie, unde să beneficieze de educaţie şi instruire adecvată, de cadre didactice de sprijin şi de orice alt suport necesar, să vegheze îngrijirea calitativă în familiile lor, integrarea în societate, etc.
La fel, personalul disponibilizat în urma reorganizării unei structuri rezidenţiale, ar trebui reorientat, re-instruit (daca este cazul) pentru a-şi putea exercita în continuare activitatea profesională în alte servicii moderne, fie ele sociale sau educaţionale.
Vă mulțumim pentru timpul acordat!