În săptămâna în care se celebrează ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor (12 iunie), APSCF susține inițiativa de a invita guvernele din regiunea extinsă a Mării Negre să revizuiască politicile și practicile publice pentru a elimina exploatarea prin muncă a copiilor prin mecanisme de prevenire, și să se asigure că există servicii adecvate de reabilitare pentru copii ale căror drepturi au fost încălcate.
Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului (ONU), ratificată de aproape toate țările din lume inclusiv de Republica Moldova, include prevederi explicite împotriva exploatării economice a copiilor. Articolul 32 al UNCRC interzice munca copiilor care îi afectează educația și este periculoasă sau dăunătoare pentru dezvoltarea lui. Articolul prevede ca autoritățile statale să stabilească o vârstă minimă legală pentru ocuparea forței de muncă, să definească orele și condițiile pentru angajarea tinerilor și să creeze mecanisme de control pentru a asigura respectarea acestor drepturi. Încetarea exploatării prin muncă a copilului este inclusă printre obiectivele Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030.
Exploatarea prin muncă a copilului este definită ca fiind o muncă periculoasă pentru sănătatea, educația, dezvoltarea fizică sau psihică a unui copil. Exploatarea prin muncă a copilului are loc în diverse sectoare productive, printre care agricultura, industria prelucrătoare, industria extractivă și mineritul. Prea des, copiii sunt prinși într-un ciclu de sărăcie. Prea mulți copii din lume încă muncesc în loc să meargă la școală.
Acțiunile de prevenire și de încetare a exploatării prin muncă a copiilor rămân limitate, în ciuda angajamentelor clare ale tuturor guvernelor din regiune de a pune în aplicare Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Eforturile guvernelor din ultimii ani, inclusiv cele referitoare la prevenirea și combaterea exploatării prin muncă a copiilor, au fost măsurate cu ajutorul unui instrument de analiză a politicilor – Indexul de Protecție a Copilului (Child Protection Index – CPI). CPI este o inițiativă comună World Vision și ChildPact, și a fost implementat în Moldova cu ajutorul APSCF.
Graficul prezintă în ce măsură fiecare dintre cele 9 țări analizate de CPI își protejează copiii de exploatarea economică, în conformitate cu angajamentele ONU; valorile obținute sunt rezultatul măsurării a 50 de indicatori axați în mod special pe subiectul prevenției exploatării prin muncă a copiilor (Art. 32 din Convenția ONU).
Există diferențe importante între cele 9 țări, însă nici unul dintre guvernele analizate nu respectă angajamentul obligatoriu, din punct de vedere juridic, de a pune Convenția ONU cu privire la drepturile copilului în aplicare în totalitate. Cele mai multe țări punctează bine în ceea ce privește legislația, dar, din păcate, atâta timp cât legile bune rămân doar pe hârtie, copiii rămân vulnerabili la exploatare.
La o analiză a acelor indicatori din CPI care privesc exploatarea economică, se evidențiază unele dintre deficiențele sistemului de protecție a copilului din regiunea noastră.
Graficul de mai sus prezintă toți indicatorii pentru articolul 32, unde verde reprezintă respectarea deplină a indicatorului Convenției ONU (scorul 1), roșu reprezintă neconformitatea totală (scorul 0) și portocaliu reprezintă o conformitate (scor între 0 și 1).
Setul de indicatori utilizează articole specifice de protecție a copilului din Convenția ONU într-o abordare sistemică a protecției copilului, pentru a revizui eforturile guvernului de a proteja copiii. Indexul analizează prevenția violenței împotriva copiilor pe 4 nivele: crearea legilor și a politicilor publice (L&P), disponibilitatea serviciilor la nivel local (S&M = sistem și mecanisme), capacitatea sectorului public de a furniza servicii (CAP), protocoale de coordonare care leagă diferiți actori guvernamentali (COORD) și mecanisme de transparență (monitorizare și verificare a acțiunilor guvernului – ACC).
Unele dintre țările din regiune, în special Armenia și Georgia, ar trebui să facă mai mult pentru a se asigura că legislația este în deplină conformitate cu normele prevăzute de convenția ONU. Dar chiar și o țară cum este România, care punctează bine la capitolul „Legi și Politici Publice”, are o performanță slabă la toți indicatorii ce țin de „Capacitate”.
Toate țările analizate au scoruri mici la capitolul „Transparență”, evidențiindu-se în special absența unor mecanisme de monitorizare și evaluare a calității serviciilor de reabilitare oferite, fie ele furnizate de guvern sau de actorii privați.
Scorurile scăzute la capitolul „Coordonare” (dreapta în grafic) indică existența unei probleme importante în acțiunile de prevenire a exploatării prin muncă a copiilor: modul în care cooperează instituțiile de stat implicate și alți actori cheie (poliția, serviciile sociale, precum și autoritățile competente pentru ocuparea forței de muncă, sănătate și educație).
În general, CPI evidențiază că o protecție eficientă a copiilor necesită o abordare holistică: adoptarea unei legislații corecte nu reprezintă decât un prim pas și nu scutește guvernele de angajamentul lor de a se asigura că prevederile Convențieo ONU sunt implementate în întregime. În sfârșit, legislația și practicile ar trebui să fie adaptate pentru a face față noilor provocări, cum ar fi, de exemplu, criza migrației.
Recomandările CPI pentru fiecare țară pot fi accesate aici. Click aici pentru a accesa Indicele de Protecție a Copilului, Moldova 2016.