Președinta Asociaţiei “CCF Moldova – Copil, Comunitate, Familie”, Liliana Rotaru, explică în interviul de mai jos care sunt efectele negative ale instituționalizării asupra dezvoltării copilului, ce alternative au profesorii, educatorii și alt personal, care lucrează în structurile rezidențiale, după reorganizarea acestora. De asemenea, în ce măsură sunt familiile biologice pregătite pentru reîntoarcerea copiilor în familii.
APSCF: Credeți că putem afirma că Republica Moldova a reușit cu brio implementarea reformei sistemului rezidențial?
Liliana Rotaru: Deşi ţara noastră a înregistrat progrese semnificative în procesul reformei sistemului rezidențial, cred că nu putem să calificăm ca şi strălucite. Mai e mult de lucru în domeniul serviciilor de prevenţie, la capacitatea resurselor umane din sistem şi la finanţarea serviciilor sociale, printre altele.
APSCF: Care sunt efectele negative ale instituționalizării asupra dezvoltării copilului?
Liliana Rotaru:Un copil care creşte în instituţie nu are parte de ataşamentul unei persoane de încredere şi stabile, nici de model familial, nici de libertatea de face lucrurile într-un mod independent, individual şi flexibil. Cercetările au evidenţiat întârzieri în dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională a copilului separat de familie, în special când separarea se întâmplă la vârste foarte mici şi pe termen lung (de ex. mai mare de 6 luni).
APSCF: Unele instituții rezidențiale s-au îmbunătățit în ultimii ani. De ce ar trebui închise?
Liliana Rotaru:Nu contează cum sunt dotate instituțiile, ceea ce am menţionat mai sus – contactul personal, stabil şi permanent cu un adult de încredere, mediul şi modelul familial, libertatea şi flexibilitatea, ataşamentul – nu sunt cauzate de condiţii fizice bune, ci de emoţii şi ataşament, contact personal şi sentimentul de a fi unic în ochii unui / unor adult / adulţi.
APSCF: Care sunt serviciile alternative garantate de stat pentru copiii aflați în sistemul rezidenţial?
Liliana Rotaru: Legislaţia RM presupune un şir de servicii – sprijin familial, Asistenţă personală, Asistenţă Parentală profesionistă, Casa de copii de tip familial, servicii de zi, Casa comunitară etc. Un punct mai slab este implementarea acestor acte normative: la capitolul finanţare, asigurarea calității şi a accesului – mai este foarte mult de lucru.
APSCF: În opinia Dvs. ce alternative au profesorii, educatorii și alt personal, care lucrează în structurile rezidențiale, după reorganizarea acestora?
Liliana Rotaru: Personalul are posibilitatea de reconversie profesională şi angajare în serviciile noi. Totodată, este important să menţionăm că indiferent din ce sistem provine personalul, interesul copilului trebuie să fie primordial.
APSCF: Sunt familiile de origine întotdeauna cea mai bună soluție pentru dezinstituționalizarea copiilor?
Liliana Rotaru: Nu, nu întotdeauna. Familia trebuie să-şi dorească întoarcerea copilului în familie şi să aibă şi resurse pentru reintegrare. Aici, mă refer în primul rând la resursele emoţionale şi sociale ale copiilor, iar apoi şi cele economice. Părinţii trebuie să-i poată oferi copilului dragoste, susţinere, protecție, încurajare şi răbdare pentru a recupera anii de separare. Reţeaua socială are o importanţă egală – şansele de succes sunt mai mari dacă sunt bunici, alte rude, chiar vecini şi prieteni de familie care consideră că reintegrarea este un proces pozitiv.
APSCF: În opinia Dvs. ce ar trebui de făcut pentru a preveni instituționalizarea copiilor?
Liliana Rotaru: Autorităţile tutelare trebuie să identifice posibilele crize şi probleme de familie din timp, analizând factorii de risc dintr-o familie: şomajul, alcoolismul, violenţa, dizabilitatea, sarcini nedorite sau la adolescente. În special în sate acest lucru este posibil, deoarece comunitatea rurală este mai expusă. Mi-ar plăcea ca autorităţile să nu se gândească la propriul disconfort – de multe ori spun că nu vor să-şi asume riscul – dar, atunci când optezi pentru o instituţie rezidenţială ca să diminuezi propria responsabilitate – acest lucru este în interesul profesionistului şi nu al copilului.
APSCF: Credeți că APL-urile locale vor întâlni dificultăți din cauza modificărilor aduse în legea finanțelor, cu privirea la sprijinirea și crearea serviciilor sociale la nivel local? Cum și-ar putea primarii onora obligațiunile? Nu riscăm oare să întrerupem procesul de dezinsituționalizare?
Liliana Rotaru: Riscul este uriaş, în special în raioanele mai mici, cu economia mai puţin dezvoltată şi care nu vor avea suficiente resurse pentru întreţinerea şi dezvoltarea, extinderea şi diversificarea serviciilor necesare în procesul de dezinstituţionalizare.
APSCF: Ce prognoze aveţi pentru evoluţia situaţiei copiilor din R. Moldova în următorii ani?
Liliana Rotaru: Mi-aş dori ca toate sectoarele să înceapă a lucra ca un sistem – medicina, protecţia, educaţia, finanţele – şi nu dispersat. În acest fel, am putea spera ca instituțiile nu vor mai fi necesare, copiii nu vor fi separaţi, iar familiile vor fi susţinute şi nu blamate pentru crizele pe care le parcurg.
Vă mulțumim pentru timpul acordat.